Există momente în școală când se face o liniște nefirească. E acea liniște în care un elev privește o hartă a deportărilor sau o imagine de pe Nistru și realizează, dintr-odată, că acei oameni purtau același nume ca el. Că acele suferințe au curs prin venele bunicilor lui.
✅ De ce facem toate aceste activități?
🔶 Să nu fim o generație de „străini” în propria țară. Vrem ca elevii noștri să calce pe acest pământ cu greutatea cuiva care știe cât a costat fiecare palmă de libertate.
🔶 Să transformăm durerea în discernământ. Nu răscolim trecutul ca să rămânem blocați în el, ci ca să le dăm tinerilor direcția necesară. Într-o lume plină de zgomot, memoria e singurul filtru care îi va ajuta să deosebească adevărul de propagandă.
🔶 Să le dăm rădăcini care să reziste oricărui vânt. Un copil care plânge la un film despre foamete sau care onorează un erou căzut pentru țară este un om care, mâine, nu va putea fi îngenuncheat.
💜 Astfel construim caractere. Îi învățăm că Europa nu e doar o destinație, ci un set de valori pe care le aperi doar dacă știi cine ești.
🤍 Memoria nu e o povară. E coloana noastră vertebrală. 🇲🇩
💛 Mulțumim cadrelor didactice: Rînja Svetlana, Gorea Vitalie, Popa Elena și elevilor care s-au implicat cu suflet în acest parcurs de recunoștință!
#MemorieȘiRecunoștință #EducațiePentruViitor #IstorieVie #VasileLupu #ValorileNoastre
